În decursul procesului evoluției noastre spirituale căpătăm abilitatea de a merge în interior şi de a obține acces la Beatitudinea (Ānand) din sufletul nostru (ātmā). Fiecare dintre noi este la diferite stadii de evoluție spirituală. Calitatea şi cantitatea, precum și durata experimentării Beatitudinii sunt direct proporționale stadiului evoluției noastre spirituale.
Când privim în oglindă în fiecare dimineață, suntem atât de obişnuiți cu a vedea imaginea noasträ. Dar v-ați întrebat vreodată cum ați arăta dacä ați putea vedea o imagine a sufletului vostru?
Aceasta este o imagine internă despre cum arată un om obişnuit în lumea de astăzi.
Noi putem avea cea mai briliantă dintre lumini în interiorul nostru, aceea este sufletul, dar chiar și cea mai strălucitoare dintre lumini, dacă este acoperită cu pături groase, este ascunsă vederii. Aceasta întunecime ce înconjoară sufletul nostru este ‘ignoranța spirituală’ a stării noastre adevărate, ce este beatitudinea. Ignoranţa spirituală face referire la inabilitatea noastră de a vedea dincolo cele 5 simţuri, minte şi intelect şi de a percepe sufletul din interior. Când noi (sufletul întrupat) începem/facem practică spirituală, pe urmă treptat întunecimea se reduce şi suntem capabili să percepem sufletul şi să experimentăm Beatitudinea din el. Extern, ne curățăm locuințele şi ne spălăm corpurile în fiecare zi, deoarece mizeria din exteriorul nostru este uşor vizibilă. Totuși curățarea spirituală internă este o altă problemă si este luată rareori în serios.
Pe măsură ce devenim constanți în practica noastră spirituală începem să primim sclipiri ale minunatelor experiențe Divine ce sunt cunoscute ca experiențe spirituale. Vom descrie câteva din aceste experiențe pe parcurs.
Starea finală este de Shivdashā (adică o stare de uniune cu Dumnezeu sau comuniune constantă cu Dumnezeu). Această stare finală survine când acoperirea s-a dizolvat complet şi sufletul pur poate străluci fără filtre de ‘ignoranță spirituală’ care să-i blocheze radianța.
