Abstract – Lupta dintre bine și rău
Lupta subtilă dintre bine și rău a fost purtată periodic încă din cele mai vechi timpuri. Ea se desfășoară din nou în lumea subtilă în perioada anilor 1999-2025. Prin urmare, o luptă pe Pământ va avea loc între anii 2015 și 2018, după care, lumea va trece printr-o perioadă de flux pentru a se restabili, și apoi se va pregăti pentru o eră nouă. Această eră nouă va fi cunoscută sub numele de Regatul Divin și, odată cu ea, omenirea va cunoaște o mie de ani de pace și Dreptate (Dharma). Timpurile în care trăim sunt foarte importante, deoarece ramificațiile acestei lupte vor fi resimțite în întregul univers. Cu toate acestea, timpurile actuale sunt, de asemenea, foarte propice pentru efectuarea practicii spirituale în vederea atingerii stării de realizare a lui Dumnezeu (cea mai înaltă stare spirituală).
Notă: Pentru a înțelege acest articol, se recomandă să citiți articolul despre cele trei componente subtile de bază Sattva, Raja și Tama , care sunt materialele din care este alcătuită întreaga creație. De acum înainte, pe parcursul acestui articol, ne vom referi la aceste componente și la adjectivele lor ca fiind sāttvik, rājasik și tāmasik. De exemplu, atunci când ne referim la un om ca fiind o persoană sattvik, înseamnă că acesta are o proporție mai mare a componentei Sattva în el și că este mai pur din punct de vedere spiritual.
Cuprins
1. Definiția binelui comparativ cu cea a răului
Din punctul de vedere al științei Spirituale, oamenii care sunt definiți ca fiind “buni” sunt cei care sunt în viață sau care au trecut în neființă (cunoscuți și sub numele de corpuri subtile) și care:
Conform unui Sfânt evoluat Adi Shankaracharya din India (secolele VIII - IX d.Hr.), Dreptatea (Dharma) este ceea ce îndeplinește cele 3 sarcini de:
- Menținere a sistemului social în condiții excelente.
- Obținere a progresului lumesc pentru fiecare ființă vie.
- Realizare a progresului în domeniul spiritual de asemenea.
– Shri Adi Shankaracharya
- au o dorință intensă de a face practică spirituală
- urmăresc scopul de a preda totul, inclusiv și ego-ul lor, lui Dumnezeu, și
- care își orientează viața spre realizarea lui Dumnezeu.
Aceștia sunt, de obicei, oameni care au un nivel spiritual de peste 30%, sunt predominanți în Raja-Sattva sau Sattva și care sunt neprihăniți. Persoanele care nu au caracteristicile menționate mai sus, dar care fac unele fapte bune, cum ar fi donații către orfelinate etc., chiar dacă acțiunile lor sunt merituoase, ei nu se califică neapărat pentru ceea ce știința Spirituală ar defini ca fiind oameni “buni”, mai ales dacă fapta este făcută cu mândrie. Oamenii buni și corpurile subtile bune fac parte în mod colectiv din forțele bune.
Pe de altă parte, persoanele rele (persoane vii sau corpuri subtile) sunt predominante în Raja-Tama sau Tama, sunt nedrepte și au un ego mare. Aceste persoane chiar ar putea să facă practică spirituală, însă scopul lor este de a dobândi putere spirituală pentru îndeplinirea unor ambiții personale. Aici, cuvântul “ego” este folosit într-un context spiritual. Pe lângă semnificația sa obișnuită, care constă în a avea “o stimă de sine exagerată” și “un nivel înalt de încredere în sine”, ego-ul include și perspectiva spirituală de a se considera pe sine ca fiind separat de Dumnezeu. Oamenii răi și corpurile subtile rele (energiile negative) fac parte din “forțele rele”.
Dintr-o perspectivă strict a științei Spirituale, oamenii care fac practică spirituală cu scopul realizării de Dumnezeu și care își oferă în mod progresiv corpul, mintea, averea și ego-ul lui Dumnezeu, se califică în categoria celor “buni”. Astfel, conform acestei definiții a unui om „bun”, în vremurile actuale, foarte puțini oameni buni există pe Pământ. Majoritatea oamenilor fac parte din categoria “răului”. Dintre aceștia însă, oamenii care încearcă să facă rău societății și, prin urmare, reduc în mod activ componenta Sattva sau puritatea spirituală din lume, constituie 30% din populație. Deoarece marea majoritate a oamenilor nu efectuează practică spirituală și este orientată spre materialism, energiilor negative le este ușor să îi manipuleze în a face ceea ce le dictează forțele răului.
2. De unde provin binele și răul?
2.1 Când a apărut răul în existență?
Tot ceea ce există în univers provine de la Un Singur Dumnezeu. Principiul lui Dumnezeu este prezent în tot ceea ce există în univers, și există, de asemenea, și dincolo de acesta. Din această perspectivă, atât binele, cât și răul, au originat din principiul lui Dumnezeu. Ambele există de la crearea universului. Cu toate acestea, la acea vreme, aspectul de răutate era sub formă de sămânță sau în formă latentă.
Conform legii spirituale a creației, totul originează din principiul lui Dumnezeu, este susținut, după care este supus dizolvării și reîntoarcerii în principiul lui Dumnezeu. Astfel, universul a fost creat, va fi susținut pentru o perioadă de timp predefinită, după care va fi supus disoluției. Fiind parte din acest plan Divin, răul, care era sub formă de sămânță la geneza universului, crește în mod progresiv. Răul se manifestă sub forma forțelor subtile rele (cunoscute și sub numele de energii negative) și prin intermediul oamenilor. Cu trecerea timpului, elementul cel rău va continua să crească până când va ajunge la 100%, si la acel moment universul va fi supus disoluției.
2.2 De unde își iau energia forțele bune și cele rele?
Deoarece atât binele, cât și răul provin din principiul Dumnezeului Suprem, ambele primesc energie spirituală de la Dumnezeu. Acest lucru poate părea un paradox; cu toate acestea, poate fi înțeles mai bine prin următoarea analogie. Doi angajați ai unei companii lucrează la fel de mult și câștigă același salariu. După ce banii sunt în mâinile lor, depinde de ei cum îi vor folosi. Una din aceste persoane ar putea folosi banii pentru a se hrăni, după care, pentru a ajuta societatea cu ceea ce i-a rămas. Cealaltă persoană ar putea folosi banii pentru a face rău societății. Câștigatul de bani este asemănător cu obținerea energiei spirituale pe care o primim atunci când facem practică spirituală. Intenția care stă la baza practicii spirituale diferă foarte mult pentru oamenii buni și cei răi. Pentru oamenii buni, intenția este fuziunea cu Dumnezeu, iar pentru cei răi, este, în primul rând, de a obține putere spirituală pentru propria gratificare. Odată ce noi acumulăm un rezervor de energie spirituală, Dumnezeu ne dă voința liberă de a o folosi după bunul nostru plac. Această energie spirituală, atunci când este folosită de oameni pentru Dreptate, este cunoscută sub numele de energie bună, iar atunci când este folosită pentru nelegiuire este cunoscută sub numele de energie rea sau neagră.
Este important de reținut că atunci când energia spirituală este folosită în scopuri bune, persoana experimentează unitatea cu acel aspect al lui Dumnezeu. Prin urmare, ea are acces la energia Divină ce corespunde stării de unitate, și, în acest fel, nu pierde nimic din energia sa spirituală. Însă, atunci când o persoană își folosește energia spirituală în scopuri nedrepte, deoarece acest fapt este contrar naturii lui Dumnezeu, acea persoană sau acel corp subtil, ajunge să-și epuizeze porțiunea corespunzătoare din puterea sa spirituală.
3. Care este misiunea binelui și cea a răului?
Misiunea forțelor bune este de a stabili o ordine în toate regiunile universului, pe baza componentei Sattva. Pe scurt, este de a stabili puritatea spirituală a Universului. Pe de altă parte, forțele rele se luptă să stabilească o împărăție demonică bazată pe componentele Raja și Tama. Această împărăție demonică este cea mai prielnică pentru forțele demonice de a-și îndeplini dorințele. Aceste dorințe pot fi variate, cum ar fi satisfacerea excesivă a plăcerilor senzuale, utilizarea necorespunzătoare a puterii, de a-i perturba pe căutătorii de Dumnezeu și de a-i împiedica să practice Spiritualitatea pentru realizarea lui Dumnezeu.
4. Echilibrul dintre bine și rău
Deoarece misiunile forțelor binelui și ale răului sunt diametral opuse una față de alta, există întotdeauna un conflict între ele. Acest echilibru dintre bine și rău fluctuează pe parcursul timpului și nu este niciodată constant. Efectele sale sunt resimțite în toate regiunile universului. De exemplu, în cazul unei creșteri a puterii forțelor demonice și a energiilor negative, situația în toate planurile pozitive ale existenței, care includ Pământul (Bhūlok) și Raiul (Swarga), începe să se înrăutățească. În regiunea Pământului, aceasta ne afectează în mod negativ la nivel fizic, mintal și spiritual. Însă regiunile negative, adică toate nivelele diferite ale Iadului (Pātāl), experimentează un efect pozitiv de la paradigma lor. Pe de altă parte, atunci când balanța este înclinată spre bine, are loc o creștere a componentei subtile de bază Sattva, și Beatitudinea (Ānand) este experimentată în întregul univers. Atunci, pacea și prosperitatea domnesc pe Pământ. Forțele demonice, însă, sunt tulburate de această tendință pozitivă. Nivelul lor de disconfort este asemănător cu cel al unui criminal care este obligat să fie amabil cu toată lumea.
4.1 Care sunt motivele care stau la baza înclinării balanței în direcția forțelor rele?
La orice ocazie ivită, forțele rele din univers încearcă să influențeze negativ echilibrul puterii. În ciuda încercărilor constante ale forțelor demonice de a reduce componenta subtilă Sattva și de a-i împiedica pe căutătorii lui Dumnezeu să practice și să răspândească spiritualitatea, forțele bune domină suprem atât timp cât există Sfinți și căutători care fac practică spirituală. Aceasta este pentru că Dumnezeu îi ajută pe Sfinți și pe căutători să învingă forțele rele datorită devotamentului lor.
Rezervorul principal de putere a binelui și a răului se află în regiunile subtile. Pe Pământ, oamenii care sunt buni, cât și cei care sunt răi, sunt ca niște marionete cu sfori, deoarece atât cei răi cât și cei buni își primesc puterea de la forțele binelui și, respectiv, ale răului, din dimensiunea subtilă.
4.2 Nivelul spiritual și atacul energiilor negative
În general, forțele demonice atacă forțele binelui care se află în raza de putere spirituală de +/- 10% a puterii pe care ei înșiși o dețin. Motivul pentru aceasta este că o fantomă nu poate afecta o persoană în cazul în care este o diferență de 10% între nivelul spiritual al fantomei și cel al persoanei, și anume faptul că acea diferență este în favoarea persoanei. Acest lucru se datorează faptului că o persoană este capabilă să acceseze protecția lui Dumnezeu cu 10-20% mai mult decât capacitatea fantomelor de a provoca suferință. Astfel, o persoană este protejată de atacul unei fantome care are un nivel inferior de energie spirituală.
Fantomele care au un nivel spiritual cu 10% mai înalt decât nivelul spiritual al unei persoane, nu-și irosesc energia să atace o astfel de persoană, deoarece ea este prea slabă pentru a se lupta cu ea, și, prin urmare, nu prezintă un interes pentru fantome. Deci în acest fel, ca exemplu, o persoană cu un nivel spiritual de 30% va fi atacată de o fantomă (demon, diavol, energie negativă etc.) cu un nivel spiritual cuprins între 20-40%.
Forțelor demonice ale răului le devine mai ușor să își exercite puterea asupra omenirii, mai ales atunci când oamenii sunt mai materialiști și mai puțin înclinați să practice Spiritualitatea. Atunci când există o creștere a componentei Tama în oameni, forțele demonice, fiind însele predominante în Tama, profită cu ușurință de situație și încearcă să își stabilească controlul asupra umanității.
Consultați articolul – În ce măsură nivelul spiritual oferă protecție împotriva fantomelor?
5. Când a avut loc prima luptă dintre bine și rău?
Durata de existență a universului este divizată în 4 ere, care sunt Satyayug, Trētāyug, Dwāparyug și Kaliyug. Satyayug a fost era cea mai pură din punct de vedere spiritual. Însă, după această eră, nivelul spiritual mediu al omului a început să scadă cu fiecare eră care a urmat, până când a ajuns la nivelul cel mai scăzut în Kaliyug, sau Era Conflictului, care este era în care ne aflăm. Această eră va dura 432,000 de ani. În prezent, ne aflăm în perioada de peste 5100 de ani de la începutul acestei ere.
În fiecare eră există cicluri mai mici de Satyayug, Tretayug, Dwaparyug și Kaliyug. În fiecare dintre aceste mini ere, conștiința și potențialul spiritual al oamenilor variază. Fiecare ciclu de ere mici este subdivizat în continuare în patru ere și mai mici. Această subdiviziune a mini-ciclurilor în mini-cicluri se repetă până când ajunge la șase niveluri de adâncime. Cel mai mic mini-ciclu durează o perioadă de aproximativ 1000 de ani. Cifra de 1000 este conform calculării timpului în epoca dată. De exemplu, un mini-ciclu corespunzător în epoca Satyayug ar fi mult mai lung. Aceasta este pentru că Satyayug a fost o eră în care componentă subtilă Sattva era foarte înaltă Una dintre caracteristicile componentei Sattva este expansivitatea, în timp ce cea a lui Tama este degradarea. Prin urmare, un an de Kaliyug ar însemna, în esență, mult mai mulți ani în Satyayug.
La începutul creației, balanța era de 100% în favoarea forțelor binelui, deoarece forțele demonice existau doar în stare latentă sau sub formă de sămânță. Acest lucru se datorează faptului că în prima eră, adică în Satyayug, întreaga omenire era dedicată practicii spirituale și nivelul spiritual mediu al oamenilor era de 80%. Aceștia se comportau cu atitudinea că fiecare aspect al vieții lor constituie o practică spirituală și o șansă de a-L servi pe Dumnezeu. Când a început mini-Kaliyug-ul din ultimul mini-ciclu al erei Satyayug, numărul total al răufăcătorilor pe Pământ a atins mai mult de 2% din întreaga populație. Componenta subtilă Tama a fost suficient de mare pentru ca forțele rele din acea perioadă să pretindă la supremație. Aceasta a fost prima luptă dintre forțele binelui și cele ale răului și a fost purtată la sfârșitul acestui mini-ciclu Kaliyug în ultimul mini-ciclu al erei Satyayug.
Continuare în Partea a doua: Situația actuală a luptei dintre bine și rău